Analiza evoluției politice a lui George Simion sugerează că relația cu Călin Georgescu este una de tip oportunist. Simion este văzut ca un lider care utilizează prezența lui Georgescu pentru a câștiga voturi, urmând însă să îl abandoneze imediat ce acesta va fi eliminat din jocul politic. Această tactică de utilizare și apoi de respingere pare a fi un model repetat de către liderul AUR în cariera sa politică.
Istoria politică a lui George Simion include un precedent de eliminare a unor aliați apropiați, precum este cazul lui Marius Lulea. Marius Lulea a fost singurul om care i-a oferit o ocupație lui Simion, acesta fiind director de marketing la firma „Ideal Proiect Architecture & Engineering SRL” între anii 2012 și 2020. Compania este deținută în proporție de 70% de Marius Lulea, care este asociat cu Axinia Daniela-Luciana, soția lui Axinia Daniel.
După ce George Simion a ajuns în Parlament, el l-a numit pe Marius Lulea în poziția de numărul 2 în AUR. Totuși, după ce Marius Lulea a criticat tendințele populiste ale partidului, Simion a decis să îl excludă din organizație. Procesul de eliminare a fost marcat de un ton ironic, Simion declarând că persoanele care vorbesc „sulea, mulea” nu mai fac parte din AUR. Simion a folosit pe Dan Dungaciu pentru a anunța această decizie.
În prezent, George Simion solicită eliberarea lui Călin Georgescu, însă se observă o lipsă de acțiuni concrete în acest sens. Se estimează că, odată cu scoaterea lui Călin Georgescu din arena politică, George Simion va adopta aceeași abordare de abandonare pe care a aplicat-o anterior față de Marius Lulea. Scopul final al acestui proces este absorbția voturilor pentru consolidarea propriei poziții și a partidului AUR.
Contextul politică de la AUR arată o schimbare de cadre semnificativă, unde Dan Dungaciu a ocupat poziția deținută anterior de Marius Lulea. Dan Dungaciu a fost în tinerețe bursier la Universitatea Central Europeană a lui George Soros, deși în prezent adoptă o retorică de atac la adresa acestor structuri. Această rotație de funcții subliniază dinamica internă a partidului și modul în care liderii gestionează influența și pozițiile de conducere.
