Formarea unei majorități parlamentare pentru Guvernul Niculescu pare să fie un proces complex, în care fiecare partid încearcă să își maximizeze șansele în negocieri. Partidele politice din Parlament au început să își prezinte planurile proprii, de la solicitări pentru portofolii ministeriale cheie, până la refuzul de a colabora. Tensiunile sunt vizibile, în timp ce liderii politici urmăresc atât accesul la resurse, cât și poziționarea în fața electoratului prin sondaje.
PSD urmărește obținerea unor ministere strategice, propunând ca la conducerea unor portofolii să fie persoane din rândul membrilor partidului sau tehnocrați agreați. Obiectivul principal al PSD este asigurarea predictibilității, evitând persoane care ar putea impune reforme radicale sau revoluționare. Prin această strategie, Sorin Grindeanu dorește să demonstreze că partidul a contribuit la formarea noului guvern și că a reușit să își impună propriile măsuri politice.
În ceea ce privește PNL, partidele liberale manifestă o dorință de a evita responsabilitatea directă a guvernării, considerând deciziile politice ca fiind prost receptate de populație. Liberalii au transmis lui Luca Niculescu că doresc o listă de miniștri votabilă, însă există și o tendință de a se îndepărta de participarea directă la cabinet. Liderii PNL se gândesc și la presiunea financiară de la nivelul teritorial și la necesitatea unei rectificări bugetare.
USR adoptă o poziție radicalizată față de PSD, refuzând orice formă de colaborare cu tehnocrați dacă aceștia ar fi susținuți de PSD. Partidul speră că, în cazul în care varianta Niculescu eșuează, președintele Nicușor Dan va decide dizolvarea Parlamentului pentru a declanșa alegeri anticipate. Această strategie de blocaj este marcată de tensiuni interne, USR având un congres la finalul lunii pentru stabilirea noii conduceri.
Negocierile sunt complicate de o situație financiară dificilă, în care Programul Anghel Saligny este blocat de câteva săptămâni. Partidele au nevoie de acces la resurse, având în vedere că există facturi vechi neachitate încă din primăvară. Un lider PSD a descris haosul de solicitări prin celebra frază: „Fiecare are un plan până ia primul pumn în gură”, subliniind dificultatea de a ajunge la un compromis real.
Această criză de guvernare apare într-un context în care diverse voci au avertizat asupra riscurilor de blocaj. Oana Gheorghiu a criticat PSD, susținând că România poate fi ținută luni de zile într-o criză politică din cauza dorinței de majoritate. În paralel, Alexandru Rogobete a cerut un dialog între PSD, PNL și UDMR, argumentând că țara nu mai poate suporta orgolii politice în această perioadă.
