Mihai Fifor a reacționat luni la poziția Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, care a criticat declarațiile făcute de social-democrat despre primarul Timișoarei. Deputatul a refuzat orice interpretare care să lege afirmațiile sale de un fundament etnic, subl chestionat de comparațiile cu perioade întunecate ale istoriei. Acesta a declarat că respectă misiunea institutului, dar consideră că astfel de comparații trebuie făcute cu o responsabilitate mult mai mare.
Conflictul a apărut după ce deputatul PSD l-a acuzat pe Dominic Fritz de trădare de țară, în contextul demersurilor acestuia la Bruxelles privind legislația de integritate. În postarea de la începutul lunii septembrie, Fifor susținea că simpla cetățenie nu este suficientă pentru a simți românește și că primarul nu ar putea înțelege fibra poporului. El a adăugat că, dacă ar fi avut puterea de a decide, nu i-ar fi acordat cetățenia română acestui cetățean.
Institutul „Elie Wiesel” a criticat retorica folosită, făcând o analogie cu modul în care Nae Ionescu îi contesta lui Mihail Sebastian apartenența la comunitatea românească prin originea sa. Această comparație a vizat modul în care originea unei persoane este asociată cu lipsa de loialitate față de țară. Totuși, Mihai Fifor susține că există o diferență esențială între a judeca un om pentru origine și a judeca un politician pentru acțiunile sale.
Deputatul a explicat faptul că discuția sa a vizat conduita politică a lui Dominic Fritz, raportarea acestuia la România și respectarea legii. El a precizat că a vorbit despre jurământul depus la dobândirea cetățeniei și despre obligațiile morale ale unui cetățean. Conform lui Fifor, un cetățean naturalizat poate servi țara exemplar, în timp ce originea nu stabilește loialitatea, ci faptele și comportamentul de cetățean.
În cadrul acestei dispute, social-democratul a insistat că critica sa s-a concentrat pe statutul de politician și pe respectarea obligațiilor față de stat. El a menționat că un român prin nașere poate fi lipsit de patriotism, în timp ce un cetățean naturalizat poate iubi țara profund. Mesajul său final a subliniat că tot ce a abordat a fost legat de acțiunile politice ale primarului, nu de identitatea sa de naștere.
Contextul politică de la nivel european și internațional rămâne un subiect sensibil, în contextul în care discuțiile despre identitate și loialitate sunt frecvente în diverse partide politice. În timp ce în alte țări, precum Suedia, discuțiile despre ascensiunea unor partide cu rădăcini radicale generează dezbateri similare, în România, astfel de acuzații de natură etnică sunt monitorizate strict de instituții de memorie. Aceste instituții urmăresc să prevină utilizarea argumentelor de origine în discursul public.
