Partidele politice majoritare din România, PSD, PNL și AUR, au intensificat activitățile de recrutare pentru a atrage în rândurile lor parlamentarii neafiliați. În prezent, există un număr semnificativ de 14 senatori și 14 deputați care nu aparțin niciunei grupuri parlamentare stabilite. Negocierile pentru aceste mandate se desfășoară în diverse locații, de la birourile oficiale din cadrul Parlamentului, până în cafenele sau pe holurile instituției, sub diverse propuneri de integrare.
Situația grupărilor parlamentare arată o dinamică de creștere prin afiliere. PSD dispune în prezent de 127 de parlamentari, dintre care 36 sunt senatori și restul fiind deputați, de la un număr inițial de 86 de mandate. PNL are 81 de parlamentari, format din 26 de senatori și 55 de deputați, de la un număr de pornire de 71. AUR deține 92 de parlamentari, cuprinzând 30 de senatori și 62 de deputați, fiind un actor central în aceste negocieri.
Dizolvarea Grupului PACE Întâi România a contribuit la creșterea numărului de neafiliați. Senatorii Rusu Cristian, Cosmina Cerva și Rodica Cușnir sunt printre cei care poartă discuții, fiind menționați că ar purta negocieri atât cu AUR, cât și cu PSD. În cazul celorlalți membri din cadrul fostului grup PACE, tendința pare să fie una de apropiere de PSD, deși trei dintre aceștia au înființat imediat partidul PACE Întâi România după dizolvare.
Schimbările de tabără sunt deja vizibile în cadrul legislativului. Un exemplu recent este cel al senatorului Gheorghe Ștefanache, de la USR, care și-a anunțat plecarea către PNL, indicând faptul că alte mutări ar putea urma în perioada următoare. Deși cele trei mari partide negociază cu toți parlamentarii neafiliați menționați, unii dintre aceștia se dovedesc mult mai greu de convins decât alții, în funcție de ofertele primite.
Evoluția numărului de parlamentari prin procesul de afiliere este o practică recurentă în politica română. Partidele își extind forța în Parlament nu doar prin rezultatele electorale, ci și prin absorbția unor deputați și senatori care rămân fără grupuri parlamentare după plecarea lor din formațiunile inițiale. Acest fenomen de „traseu politic” modifică constant echilibrul de forțe în cadrul ambelor camere ale Parlamentului României.
În contextul acestor manevre politice de recrutare, alte subiecte afectează partidele din coaliție și opoziție. În timp ce PSD gestionează schimbări interne, PNL se confruntă cu aspecte juridice legate de resursele utilizate în campanii, iar restructurări administrative sunt menționate în cadrul guvernului. Aceste dinamici de putere se desfășoară simultan cu încercările de a consolida numărul de mandate în cadrul fiecărei formațiuni.
