Programul de guvernare prezentat de Siegfried Mureșan, cu accent pe capitolul dedicat companiilor de stat, este criticat pentru că menține viziunea etatistă actuală. Deși sloganul promite companii mai bine administrate și costuri reduse pentru buget, măsurile propuse păstrează barierele administrative existente. Analiza indică faptul că nu există o schimbare reală față de modelul de guvernanță pe care îl împărtășesc majoritatea partidelor parlamentare din România, precum PSD, PNL, AUR, SOS, POT sau UDMR.
O problemă majoră identificată în document este existența unei „dependențe de o cale”, fenomen care blochează deciziile de reformă structurală. Această constrângere politică limitează opțiunile viitoare, deoarece costul politic al schimbării direcției în sfera companiilor de stat este considerat prea ridicat. Din acest motiv, programul preia majoritatea prevederilor legale în vigoare, inclusiv OUG nr. 109/2011, fără a aduce modificări esențiale. Rezultatul este conservarea unei construcții birocratice rigide care nu modifică modelul de guvernanță al firmelor de stat.
În ceea ce privește măsurile specifice, propunerea de încadrare a companiilor în cinci regimuri diferite conține erori juridice fundamentale. Textul afirmă eronat că firmele de stat sunt în subordinea administrației centrale, deși acestea sunt subiecte de drept privat supuse Codului Civil și Legii nr. 31/1990. De asemenea, ideea de monopol natural este considerată discutabilă din punct de vedere economic. Măsurile privind listarea la bursă prin IPO sau SPO sunt văzute ca fiind bune, dar nu definesc clar dacă grupul țintă include companii mari sau mijlocii.
Gestionarea întreprinderilor publice locale care înregistrează pierderi este un alt punct critic al programului. Măsura propune monitorizarea și restructurarea acestora începând cu anul 2025, însă criticienii avertizează că acest lucru conservă sistemul de extragere a rentelor. Totodată, regimul de rating pentru companii (de la A la E) și condițiile de ieșire din portofoliul statului par nerealiste sau incomplete. De exemplu, conceptul de parteneriat public-privat (PPP) este considerat greșit formulat, deoarece o firmă privată ar putea refuza colaborarea cu o entitate de stat falimentară.
În final, programul include măsuri care par a fi doar sloganuri sau simple transcrieri ale legislației actuale. Măsurile privind eliminarea numirilor provizorii sau restricțiile de salarizare sunt deja reglementate prin OUG nr. 115/2023 sau Legea nr. 296/2023. Restructurarea Autorității pentru Administrarea Activelor Statului (AAAS) nu are un obiectiv clar, existând deja o suprapunere de funcții între AAAS, ministere și alte autorități. Această dezorganizare controlată facilitează menținerea ineficienței instituționale și a controlului politic asupra resurselor.
Contextul politic actual este marcat de o fragmentare a deciziilor de reformă, unde partidele tind să protejeze structurile de putere existente. În România, procesul de privatizare și gestionarea activelor de stat rămâne un subiect de intens dispută între forțele politice. Această dinamică este influențată de legislația recentă și de încercările unor partide de a bloca transferul de proprietate de la stat către sectorul privat prin proiecte de lege specifice.
