Desemnarea lui Luca Niculescu pentru formarea unui guvern reprezintă o alegere bună din punct de vedere al imaginii, însă succesul acestuia depinde de capacitatea de a construi o majoritate parlamentară. Alina Mungiu-Pippidi a declarat că, deși Niculescu este un om onorabil și civilizat, acesta se confruntă cu o lipsă de susținere politică concretă. Scenariul unui guvern pur tehnocrat este considerat nerealist, deoarece administrația românească este extrem de politizată, iar partidele ocupă majoritatea funcțiilor birocratice.
Alina Mungiu-Pippidi subliniază că Luca Niculescu ar putea ajunge într-o situație similară cu cea a lui Dacian Cioloș, un premier european care a rămas fără sprijin în interior. În acel caz, serviciile secrete și PSD au condus de fapt sub guvernul său, lăsându-l pe acesta fără putere reală de decizie. Pentru a evita această repetare a istoriei, Niculescu trebuie să înțeleagă că nu poate opera fără un sprijin politic minim, chiar dacă profilul său este unul de diplomat.
În viziunea expertei, singura cale de salvare este formarea unui guvern de tip „caretaker”, care să aibă rolul de a gestiona situația până la alegeri. Acest guvern nu trebuie să aibă ambiții de reformă structurală, ci doar să asigure continuitatea și să obțină un consens pe chestiuni fundamentale. Un consens fiscal-bugetar este esențial, iar Alina Mungiu-Pippidi sugerează că acest lucru ar trebui discutat chiar și cu AUR, pentru a garanta votul pentru buget.
Problema majoră rămâne lipsa de cooperare între partide, care preferă să atace adversarii în loc să negocieze liste de oameni necontroversați. Alina Mungiu-Pippidi critică faptul că nu s-au urmat nicio cale de negociere prin care partidele să își propună oameni acceptați de toată lumea. Fără o astfel de structură, procesul de formare a guvernului seamănă mai degrabă cu o „herghelie de cai sălbatici pe câmpie”, fără un rezultat concret și stabil.
În ceea ce privește contextul internațional, Alina Mungiu-Pippidi menționează că procesul de aderare la OCDE a fost până acum doar un exercițiu de imagine. Ea afirmă că statul român actual este inferior statului de sub Adrian Năstase sau Boc în termeni de transparență a datoriilor. Partidele par să fie unite doar atunci când trebuie să prezinte o imagine falsă în exterior, în timp ce în interior nu reușesc să realizeze reforme structurale necesare.
Situația politică este marcată de o fragmentare profundă, în care partidele suveraniste au anunțat deja că nu vor vota guvernul Niculescu. În acest peisaj, lideri precum Csoma Botond au exprimat o opinie favorabilă asupra desemnatului premier, însă consensul rămâne elusive. Această instabilitate pune sub semnul întrebării capacitatea noului guvern de a supraviețui fără a fi controlat de interesele partidele politice sau de structurile de putere ascunse.
