Un nou sondaj CURS, realizat în perioada 16-22 septembrie 2026, relevă o discrepanță majoră între percepția asupra stării țării și intențiile de vot. Aproape 79% dintre respondenți consideră că România se îndreaptă într-o direcție greșită, în timp ce doar 15% estimează că țara merge pe un drum bun. În ciuda acestui grad ridicat de nemulțumire, preferințele pentru principalele partide politice au rămas relativ stabile față de luna august.
Conform datelor furnizate de CURS, AUR deține o intenție de vot de 34%, fiind urmat de PSD cu 25%. PNL se situează la 18%, în timp ce USR este creditat cu 8%. Analizând evoluția față de luna august, AUR își menține poziția de 34%, PSD înregistrează o creștere de un punct procentual, însă PNL și USR au scăzut cu câte două puncte procentuale. Cercetarea a fost efectuată pe un eșantion de 1.100 de adulți, cu o marjă de eroare de ±3%.
Analistul politic Cristian Pîrvulescu explică faptul că lipsa alternativelor credibile influențează direct stabilitatea votului. Acesta susține că regulile actuale, de la finanțarea partidelor până la accesul în competiția electorală, avantajează actorii deja existenți. Teama de adversar completează acest mecanism, determinând alegătorii să voteze pentru un partid chiar dacă sunt nemulțumiți, sub logica răului mai mic. Acest proces erodează însă legitimitatea partidelor mari și favorizează extremele drepte.
Cristian Pîrvulescu menționează că scandalurile nu duc întotdeauna la pierderea susținerii, deoarece partidele au devenit comunități de apartenență. Într-un astfel de sistem, greșelile liderilor sunt privite ca accidente, în timp ce faptele adversarilor sunt interpretate ca dovezi de caracter. Analistul subliniază că starea instituțiilor joacă un rol crucial: acolo unde justiția este lentă și resursele publice circulă prin rețele politice, un scandal nu mai are un preț real pentru politician.
Imaginea publică determină modul în care un lider reacționează la controverse. Cristian Pîrvulescu compară cazurile lui Donald Trump și Klaus Iohannis pentru a ilustra acest punct. Un politician nu cade atunci când greșește, ci când acțiunile sale contrazic promisiunea de bază. În timp ce Trump a rezistat proceselor pentru că nu și-a construit imaginea pe corectitudine, Klaus Iohannis a pierdut sprijin prin cheltuielile de deplasare, având o imagine construită pe sobrietate.
Retragerea definitivă a susținerii are loc atunci când liderul devine o povară pentru propria organizație. Cristian Pîrvulescu citează exemplele lui Richard Nixon și Liviu Dragnea pentru a demonstra că, de regulă, partidul renunță primul, iar alegătorii urmează acest semnal. Susținerea se pierde atunci când instituția politică decide că prezența liderului afectează rezultatele electorale, transformând astfel un lider într-un impediment pentru supraviețuirea grupului de care face parte.
În contextul actual al discuțiilor despre dezvoltarea economică și infrastructură, subiectele precum aderarea la Zona Euro sau proiectele industriale din regiunile Mureș, Cluj, Alba și Sibiu sunt adesea prezente în agenda politică. Aceste teme de dezvoltare regională și stabilitate economică pot influența percepția alegătorilor asupra direcției în care se îndreaptă țara, într-un moment în care majoritatea cetățenilor exprimă nemulțumire față de evoluția actuală.
