Sociologul Barbu Mateescu analizează evoluția sentimentelor sociale din România, subliniind că societatea deține o hipermajoritate care manifestă un dispreț profund față de privilegiile politice. Într-un interviu, acesta explică modul în care energia mobilizării de după tragedia Colectiv a influențat scena politică, trecând de la mișcările reformiste către noi forme de exprimare a furiei. Barbu Mateescu consideră că România reprezintă un „mare rezervor de benzină”, sugerând un potențial ridicat de explozie socială.
Analizând parcursul de la protestele din 2015, Barbu Mateescu observă o conexiune între acea perioadă și apariția partidelor USR și USB. În urma evenimentului Colectiv, clasa de mijloc și tinerii din marile orașe au simțit nevoia de a intra direct în politica sistemului, deoarece nu mai puteau delega capacitatea de schimbare către instituții în care nu mai aveau încredere. Această parte a societății a căutat reforma prin ocuparea funcțiilor publice, deși doar o mică fracțiune a reușit acest lucru.
În ceea ce privește segmentul rural, sociologul menționează că nemulțumirile se manifestă prin furie, fiind motorul ascensiunii lui Călin Georgescu în 2024. În timp ce mediul urban este marcat de o generație de tineri foarte activă politică, similară cu cea din 1990, mediul rural oferă susținere majoră spațiului suveranist. Barbu Mateescu notează că, deși există o demoralizare în zona reformistă, tinerii rămân motivați de dificultatea accesului la resurse, ceea ce poate duce la o reenergizare a activității politice.
Barbu Mateescu avertizează că există o „peliculă de oameni” care controlează instituțiile statului, deși aceștia lucrează pe un teren care se surpă încă din perioada 2007-2009. Această grupare deținători de putere, care controlează Președinția și Palatul Victoria, utilizează un ton dur pentru a menține controlul. Totuși, sociologul subliniază că această majoritate nemulțumită nu este divizată, ci împărtășește un dispreț comun pentru politicienii clasici care urmăresc doar îmbogățirea personală și a familiilor lor.
Problema corupției a suferit o schimbare de definiție în percepția cetățenilor, trecând de la oferirea de bani pentru încălcarea legii la fenomene precum nepotismul și politizarea excesivă a instituțiilor. Barbu Mateescu explică faptul că oamenii sunt iritați de tratamentul inegal și de prezența unor funcționari numiți pe criterii de partid, fără competențe reale. Corupția rămâne problema numărul unu pentru populație, depășind chiar scăderea puterii de cumpărare resimțită de o mare parte a cetățenilor.
Contextul social este marcat de o discrepanță între succesul profesional din afara politicii și o clasă politică care pare să nu mai poată ține pasul cu societatea. În timp ce rutele de succes financiar și de recunoaștere devin accesibile prin alte mijloace, politica este tot mai des percepută ca un spațiu toxic, ceea ce duce la o selecție negativă a candidaților. Această evoluție indică faptul că societatea românească a devenit mai matură și mai independentă de structurile de partid tradiționale.
