Anul 1996 a reprezentat un moment de cotitură în istoria politică a României, marcând prima alternanță democratică la putere de la Revoluție. Prin rezultatele alegerilor parlamentare și prezidențiale, raportul de forțe de la București a fost schimbat radical, oferind victoria formațiunilor de centru-dreapta. Această tranziție a avut loc într-o perioadă de dificultate economică și politică, traversată de țara română la șapte ani de la evenimentele din decembrie 1989.
La capitolul parlamentar, Convenția Democrată Română (CDR) a reușit să devină principala forță în Parlament, obținând aproximativ 30% din voturi. Această performanță a pus în dificultate formațiunea PDSR, condusă de Ion Iliescu, care a coborât pe locul al doilea în clasament. Deoarece niciun partid nu a reușit să obțină majoritatea necesară, s-a impus formarea unei coaliții de guvernare între CDR, Uniunea Social-Democrată (USD) și UDMR.
Cursa pentru funcția de președinte a fost la fel de intensă, desfășurându-se într-un context de competiție electorală disputată. În primul tur, organizat pe 3 noiembrie 1996, Ion Iliescu a ocupat prima poziție cu 32,25%, urmat de Emil Constantinescu cu 28,21% și Petre Roman cu 20,54%. Deoarece niciun candidat nu a atins majoritatea absolută, Ion Iliescu și Emil Constantinescu s-au confruntat în turul al doilea al scrutinului prezidențial.
Turul al doilea, desfășurat pe 17 noiembrie 1996, a determinat schimbarea la nivelul președinției României. Emil Constantinescu a obținut victoria cu un procent de 54,40%, în timp ce Ion Iliescu a finalizat cu 45,60%. Această victorie a pus capăt mandatului lui Ion Iliescu, care deținea funcția de președinte în perioada 1990-1996, și a adus la putere candidatul susținut de alianța CDR, formată prin PNȚCD și PNL.
După proclamarea rezultatelor, atmosfera din marile orașe a fost marcată de reacții diverse, inclusiv manifestări de bucurie în orașe precum Brașov. La nivel internațional, președintele Franței, Jacques Chirac, i-a transmis lui Emil Constantinescu o scrisoare de felicitare, subliniind aspirațiile europene ale poporului român. În același timp, calculele politice pentru formarea noii coaliții au implicat declarații importante, precum cele ale lui Gheorghe Funar, care a anunțat că va negocia cu Emil Constantinescu.
Procesul de tranziție politică din România a fost marcat de o reconfigurare socială profundă, determinată de dezvoltarea economiei de piață. Schimbările în structura socială au influențat direct opțiunile electoratului, reflectând evoluția țării de la sistemul de comandă la unul de tip capitalist. Această perioadă de transformare a pus bazele noilor partide și al noilor modului de organizare a vieții politice naționale.