Politologul Cristian Pîrvulescu avertizează că organizarea alegerilor anticipate nu reprezintă o soluție pentru criza politică actuală, ci ar putea prelungi instabilitatea în România. În opinia sa, acest proces electoral nu garantează formarea unei majorități parlamentare funcționale și ar putea chiar să complice situația existentă. Cristian Pîrvulescu susține că partidele care promovează această variantă ignoră efectele negative asupra stabilității statului și încercă să exercite presiune asupra președintelui.
Conform analizei politologului, alegerile anticipate ar putea prelungi perioada de criză guvernamentală cu cel puțin patru luni, adâncind conflictele dintre clasele politice. Cristian Pîrvulescu subliniază că schimbarea ierarhiei electorale nu înseamnă automat rezolvarea problemelor de guvernare. El consideră că procesul electoral ar putea duce la o reconstrucție a Parlamentului care să nu asigure, de fapt, capacitatea partidelor de a construi o majoritate stabilă și capabilă să conducă țara.
În ceea ce privește următoarea etapă a procesului politic, Cristian Pîrvulescu anticipează o nouă rundă de consultări și o nouă nominalizare pentru funcția de premier. După eșecul partidelor de a forma o majoritate în jurul unei formule politice, politologul vede posibilitatea desemnării unui candidat independent cu profil tehnic. Un astfel de premier ar putea obține un sprijin parlamentar cât mai larg pentru a lucra cu președintele până la următorul ciclu electoral.
Cristian Pîrvulescu menționează că, deși un profil tehnic ar putea fi cel mai apropiat de necesitățile actuale, nu este sigur că persoana indicată va fi domnul Nazare. Politologul a criticat și modul în care a fost construit programul guvernului respins, numindu-l „program electoral” gândit pentru a folosi subiectul alegerilor anticipate. El explică faptul că un program de guvernare real trebuie să caute voturi prin construirea unor punți către partidele care susțin majoritatea.
Un alt aspect critic ridicat de Cristian Pîrvulescu este utilizarea procedurii de suspendare a președintelui ca instrument de luptă politică, menționând demersul anunțat de AUR. El plasează rădăcinile acestei instabilități instituționale în perioada 2006-2007, când suspendarea a devenit o armă în confruntările politice. Pentru ca o astfel de procedură să fie relevantă parlamentar, ar fi necesară o cooperare între PNL și USR, însă politologul nu consideră această posibilitate imediată.
Instabilitatea politică din România afectează capacitatea statului de a gestiona proiecte majore și resurse financiare. În contextul actual, deciziile politice pot influența implementarea unor investiții importante, precum finalizarea spitalelor regionale de la Iași, Cluj și Craiova, unde finanțarea de 923 de milioane de euro este asigurată prin BEI și termenul de finalizare a fost prelungit până în 2029.
