Partidul Social Democrat (PSD) adoptă o strategie de pregătire a terenului pentru a evita asumarea responsabilității în cazul în care promisiunile electorale nu vor putea fi onorate. Analiza realizată de Ioana Câmpean și Elena Deacu indică faptul că liderul PSD, Sorin Grindeanu, ar putea încerca să transfere vina pentru dificultățile economice pe Ilie Bolojan. Această manevră ar viza deteriorarea capitalului politic al acestuia, în condițiile în care guvernarea se desfășoară într-un regim de austeritate și cu resurse limitate.
Problemele bugetare sunt alimentate de proiecții nerealiste, în care ministerele supraestimează veniturile și subestimează cheltuielile. Situația este agravată de creșterea prețului carburanților și de scăderea încasărilor din accize, factori care pun presiune pe serviciile publice. De exemplu, instituții precum ambulanțele sau pompierii au cheltuieli cu combustibilul mult mai mari decât s-a anticipat la elaborarea bugetului. Aceste discrepanțe financiare vor necesita, cel mai probabil, o rectificare bugetară pentru a acoperi costurile neprevăzute.
Ilie Bolojan este identificat ca un potențial țap ispășitor, urmând să primească „greaua moștenire” a guvernării. PSD ar putea imputa acestuia și dificultățile legate de plățile restante către constructori, care se ridică la 3 miliarde de euro în sectoarele infrastructurii și sănătății. De asemenea, rata de absorbție a fondurilor din PNRR ar putea fi folosită împotriva lui Bolojan. Deși fondurile au fost renegociate pentru a evita tăierea lor de către Comisia Europeană, lipsa finalizării proiectelor la timp rămâne un punct critic.
Un alt actor vizat de această strategie ar putea fi premierul Luca Niculescu. Deși PSD îl susține în prezent, evaluarea guvernării care urmează a fi făcută la șase luni de la preluarea mandatului poate deveni un mecanism de presiune sau o cale de ieșire de la guvernare. Partidul ar putea folosi acest moment pentru a se distanța de execuția politică. În acest context, PSD pare să funcționeze pe două planuri: exercitarea puterii prin guvernare și menținerea unei poziții de critică față de propriul executiv.
În sectorul sănătății, situația proiectelor de infrastructură este dificilă, deoarece unele spitale au ieșit din cadrul PNRR deoarece nu au putut fi finalizate la timp. Din cele 27 de spitale noi promise inițial, doar aproximativ șase au fost finalizate, restul fiind afectate de întârzieri în construcție. Aceste proiecte, care au beneficiat de o alocare majoră de bani, trebuie acum finanțate din alte surse, deoarece programele operaționale sunt deja supracontractate, ceea ce crește semnificativ costurile totale.
Contextul actual al guvernării reflectă o perioadă de instabilitate politică, în care marile partide încearcă să navigheze între necesitatea de a guverna și dorința de a păstra popularitatea în fața electoratului. Această dinamică este marcată de guverne care funcționează fără majorități stabile, ceea ce transformă fiecare decizie bugetară într-un instrument de negociere politică. În acest cadru, gestionarea deficitului și indexarea pensiilor devin pârghii esențiale pentru supraviețuirea politică a partidelor la guvernare.
