Premierul desemnat, Siegfried Mureșan, a declarat că perioada în care PSD era un partid de 45% a trecut și nu va mai reveni. Siegfried Mureșan estimează că, în viitoarea configurație a scenei politice românești, PSD se va afla pe poziția a treia. Această previziune vine într-un moment de transformare a raporturilor de forță dintre partidele principale din țară.
Siegfried Mureșan a criticat deciziile luate de PSD începând cu data de 5 mai, când partidul și-a retras miniștrii din guvern. El a subliniat că PSD a redactat, a depus și a votat o moțiune de cenzură împreună cu AUR, fără a propune o alternativă concretă. Conform afirmațiilor sale, încrederea în acest partid este acum mai mică decât era în urmă cu șase luni.
Evoluția electorală este un alt punct critic abordat de Siegfried Mureșan, care menționează că PSD a luat 23%, dar candidatul său a ratat intrarea în turul doi al alegerilor prezidențiale. În prezent, partidul se situează considerabil sub pragul de 20% în sondaje. Siegfried Mureșan a comparat situația cu momentul Brexit-ului, sugerând că PSD a pierdut din influență după încercări de a acționa independent.
În ceea ce privește competiția cu AUR, Siegfried Mureșan consideră că există un concurs de populism în care AUR este câștigătorul. El susține că AUR este mai convingător pentru fostul electorat al PSD, iar dacă social-democrații aleg să colaboreze cu acest grup, vor fi înghițiți și vor deveni un partener junior. Obiectivul AUR este de a prelua locul PSD ca partid dominant.
Siegfried Mureșan a descris o nouă polarizare politică între populismul anti-european condus de AUR și forțele reformatoare din jurul Partidului Național Liberal, alături de Ilie Bolojan. El a menționat că PSD se apropie la nivel național de scorul de 13% pe care l-a avut în județul Bihor la ultimele alegeri parlamentare. Această scădere indică o pierdere continuă de preferințe în rândul cetățenilor.
Contextul politic actual este marcat de o fragmentare a forțelor tradiționale, în timp ce partidele noi câștigă teren prin retorica populistă. Această schimbare de paradigmă reflectă o reconfigurare a preferințelor electorale, unde partidele de centru și cele de reformă încearcă să definească noi axe de conflict în fața ascensiunii mișcărilor anti-sistem care atrag electoratul conservator.
