Mihai Jurca, fostul șef al Cancelariei Prim-ministrului, a reacționat la acuzațiile lansate de miniștrii din PSD privind „greaua moștenire” lăsată de Ilie Bolojan. Într-un mesaj publicat joi, 29 octombrie, pe pagina sa de Facebook, acesta a respins argumentele utilizate de actualul guvern pentru a justifica lipsa de progres. Jurca susține că această sintagmă este folosită ca un pretext pentru a evita asumarea promisiunilor electorale făcute de actualii lideri politici.
Unul dintre exemplele principale oferite de Mihai Jurca vizează achiziția de SUV-uri prin leasing operațional în toamna anului 2025. Fostul șef al Cancelariei afirmă că această decizie a condus la o reducere a costurilor de 90% față de situația anterioară. Această schimbare a avut loc după ce Guvernul condus de Ilie Bolojan a renunțat la mașinile închiriate de la RA-APPS, optând în schimb pentru vehicule fabricate în România.
În ceea ce privește procesul de selecție, Mihai Jurca a explicat faptul că licitația a fost publică și a fost scoasă de două ori. Abia la a doua încercare s-a prezentat asocierea LEASEIN–PADIEX, care a câștigat contractul. Jurca a respins acuțiile că această entitate ar fi „firma de casă a PNL”, argumentând că oferta a fost câștigată pe criterii clare de preț și că statul a organizat o competiție corectă.
Fostul oficial a subliniat că diferența majoră constă în respectarea rezultatelor licitațiilor, fără a hotărî dinainte câștigătorul. El a menționat că mașinile de la RA-APPS nu erau nici de lux, nici produse local, spre deosebire de noile vehicule. Mihai Jurca a declarat că, în ciuda atacurilor previzibile la adresa sa și a lui Ilie Bolojan, se poate guverna fără a recurge la minciuni.
În contextul tensiunilor politice, Mihai Jurca a ridicat și semne de întrebare privind continuitatea la ministere. El a observat că la Sănătate, Muncă, Justiție și Agricultură rămân aceiași miniștri, ceea ce contrazice ideea de moștenire neplăcută de la un guvern anterior. Pentru acesta, utilizarea acestui termen de către PSD este o strategie de comunicare pentru a masca realitatea administrativă de la nivelul ministerelor.
Discursul despre „greaua moștenire” apare într-un peisaj politic marcat de schimbări în preferințele electorale și de o competiție intensă între partide. În timp ce unii actori politici caută să își atribuască succesul inițiativelor trecute, alții folosesc problemele moștenite pentru a explica dificultățile actuale. Această dinamică reflectă modul în care partidele gestionează responsabilitatea publică în fața alegătorilor.
