Deputatul PSD Mihai Fifor a lansat o serie de acuzații grave la adresa lui Radu Miruță, în urma audierii acestuia în cadrul Comisiilor reunite pentru apărare ale Senatului și Camerei Deputaților. Fifor susține că fostul ministru al Apărării a încercat să transfere responsabilitatea pentru contractele derulate prin programul european SAFE către Parlament, deși atribuțiile instituțiilor implicate sunt clar separate. Atacul a fost publicat joi, după ce Radu Miruță a primit aviz negativ pentru un nou mandat la Ministerul Apărării.
Conform declarațiilor deputatului, Radu Miruță a încercat să împingă spre Parlament responsabilitatea pentru contractele SAFE, fapt ce Fifor descrie drept o tentativă de a amesteca etapele și competențele instituționale. Parlamentul nu aprobă contractele de achiziție, ci acordă doar aprobarea prealabilă pentru inițierea procedurilor de atribuire. Fifor subliniază că această distincție este fundamentală, deoarece Parlamentul nu selectează furnizorii și nici nu stabilește operatorii economici cu care urmează să negocieze Ministerul Apărării.
Fifor a explicat faptul că listele de proiecte care ajung în fața Comisiilor pentru apărare nu sunt întocmite de parlamentari, ci sunt documente care au parcurs deja etapele instituționale de aprobare. El a menționat că decizia de a negocia cu companii precum Airbus sau Rheinmetall este luată înainte de votul parlamentar. Astfel, parlamentarii nu participă la negocierea prețurilor sau la stabilirea operatorilor, deoarece aceste decizii sunt anterioare procesului de audiere în comisiile reunite.
Din partea MApN, s-a precizat că ministerul stabilește criteriile operaționale și detaliile tehnice, în timp ce implementarea programului este coordonată printr-un grup de lucru interinstituțional condus de șeful Cancelariei Prim-Ministrului. După ce CSAT aprobă cadrul și proiectele, și după obținerea avizului Parlamentului, Direcția Generală pentru Armamente transmite invitațiile către operatorii economici aprobați de CSAT. Astfel, procedura urmează un traseu strict stabilit prin mecanismele de achiziții publice.
Traseul instituțional al acestor achiziții implică faptul că MApN stabilește necesitățile tehnice, grupul interinstituțional analizează proiectele, iar CSAT aprobă deciziile. Parlamentul intervine doar pentru a acorda aprobarea prealabilă, după care MApN continuă cu negocierile și evaluarea ofertelor. Fifor a criticat ceea ce a numit un „joc de ping-pong” al responsabilității, afirmând că decizia de a negocia cu anumite companii este deja stabilită înainte ca proiectele să ajungă în fața comisiilor.
Procedura de aprobare prealabilă a Parlamentului este reglementată de articolul 51 din OUG 114/2011, care prevede că autoritatea contractantă trebuie să solicite acest aviz pentru contractele care depășesc pragul legal. În cazul în care Parlamentul refuză, procedura de atribuire nu poate fi inițiată. Totuși, această lege nu transformă Parlamentul în autoritate contractantă și nu îi permite acestuia să negocieze sau să încheie contractele de achiziție publică.
