Politologul Vladimir Borțun avertizează că menținerea politicii de austeritate de către Guvernul Luca Niculescu poate facilita ascensiunea partidei AUR la putere. În opinia sa, noul cabinet nu schimbă paradigma economică stabilită anterior de Ilie Bolojan, punând povara reducerii deficitului bugetar pe umerii celor cu venituri mici. Borțun susține că, fără o schimbare de direcție, nemulțumirea socială va fertiliza terenul pentru forțele politice radicale.
Analizând structura puterii actuale, Vladimir Borțun observă că instalarea noului guvern nu reprezintă o schimbare de fond, ci doar o serie de nuanțe la nivelul personajelor politice. El consideră că partidele mainstream continuă să prioritizeze reducerea deficitului și responsabilitatea fiscală, menținând un consens pro-austeritate. În viziunea sa, Parlamentul se află într-un impas, fără o forță dominantă capabilă să decidă o direcție nouă fără a recurge la alegeri anticipate.
Pentru a ameliorarea condițiile de viață ale cetățenilor, politologul propune implementarea unei taxe de solidaritate pentru marile companii și marile averi. Această măsură ar putea servi drept test pentru introducerea unui sistem de impozitare progresivă, model întâlnit în regiune, la fel ca în Polonia sau Slovacia. Borțun critică modelul fiscal actual, considerându-l nesustenabil deoarece suprataxează munca și subtaxează capitalul, lăsând categoriile vulnerabile fără protecție socială reală.
În ceea ce privește comparația cu alte administrații, Vladimir Borțun afirmă că nu vede diferențe majore între guvernarea actuală a lui Nicușor Dan și ceea ce ar fi fost o administrație condusă de George Simion. El menționează că ambele variante ar putea urma aceeași politică economică și aceeași orientare geopolitică. Politologul subliniază că lipsa unei stângi autentice în România, din cauza modului în care PSD acoperă acest segment, lasă un vid politic periculos.
Borțun subliniază că măsurile sociale promise, precum indexarea pensiilor sau actualizarea salariului minim, sunt insuficiente dacă nu sunt însoțite de creșterea capacității fiscale a statului. El avertizează că grupurile fără putere de negociere, precum pensionarii sau persoanele cu handicap, sunt cele care suportă mereu durerea măsurilor economice dificile. Fără o mutare a presiunii fiscale de la cei săraci către cei cu venituri mari, paradigma actuală va rămâne neschimbată.
În contextul politicii fiscale din România, țara face parte din grupul de state care utilizează un model de impozitare cu cotă unică, alături de Bulgaria și Ungaria. Această structură fiscală diferă de modelele progresive aplicate în alte țări europene, unde cotele de impozitare variază în funcție de nivelul veniturilor. Această alegere de politică economică influențează direct capacitatea statului de a finanța serviciile publice și de a reduce inegalitățile sociale.
