Liderul UDMR, Kelemen Hunor, a abordat tema finanțării localităților mici și a reorganizării administrativ-teritoriale a României, subliniind importanța solidarității între comunități. Întrebat despre modul în care marile orașe contribuie la bugetul localităților mai mici, acesta a argumentat că resursele publice aparțin întregii populații. Kelemen Hunor a utilizat un exemplu personal pentru a explica faptul că contribuția cetățenilor este universală, indiferent de beneficiile directe pe care le obțin în zonele urbane.
În cadrul unor declarații acordate pentru Euronews, Kelemen Hunor a menționat că bunicul său nu a utilizat niciodată metroul, însă a contribuit la finanțarea acestuia prin taxele plătite. El a insistat că distribuirea resurselor nu trebuie bazată exclusiv pe contribuția economică a marilor centre urbane, precum Bucureștiul sau Clujul. Liderul UDMR a afirmat că taxele se plătesc la bănci, la companiile de telecomunicații și la firmele mari, dar că principiul solidarității trebuie să rămână un pilon central.
Referitor la necesitatea unei reforme administrative, Kelemen Hunor a precizat că actuala structură a țării datează din anul 1968, fiind o moștenire a regimului Ceaușescu. Deși recunoaște că o reorganizare este necesară, el a avertizat că procesul trebuie gestionat cu mare atenție și curaj. El a subliniat că nu se poate forța o comasare a localităților fără o pregătire riguroasă, avertizând că o tentativă de a face „din mușchi o comasare” va avea consecințe foarte negative.
Un aspect crucial ridicat de liderul UDMR este respectarea legislației privind organizarea referendumurilor pentru modificarea limitelor administrative. Kelemen Hunor a explicat faptul că există două legi care impun consultarea populației prin referendum pentru comasarea sau împărțirea localităților. El a criticat ideea unor decizii luate de la distanță, de exemplu din București, fără a ține cont de voința oamenilor. Conform liderului, orice schimbare trebuie să fie justificată prin argumente solide pentru a convinge comunitățile.
Kelemen Hunor a punctat că geografia României impune dificultăți specifice în anumite zone, precum Munții Apuseni, Țara Moților sau Secuime. În aceste regiuni, pentru a crea o localitate cu peste 1.500 de locuitori, este necesară adunarea mai multor sate aflate pe o rază de 30-40 de kilometri. El a respins ideea de a constrânge financiar localitățile care refuză comasarea, susținând că oamenii pot fi convinși prin dialog și respectarea realității locale.
Reorganizarea administrativ-teritorială rămâne un subiect sensibil în politica română, fiind legat de eficiența administrației locale și de modul în care sunt distribuite fondurile de la stat către primării. Discuțiile despre comasarea comunelor vizează adesea reducerea numărului de unități administrative pentru a optimiza cheltuielile publice, însă acestea se lovesc frecvent de rezistența populației locale care se teme de pierderea identității sau a autonomiei.
