Senatul a respins inițiativa legislativă care viza modificarea legii pentru ca adolescenții care au împlinit vârsta de 16 ani să poată solicita consiliere psihologică fără acordul părinților. Propunerea, care a fost inițiată din rândurile USR, a primit susținerea doar a deputaților și senatorilor din USR și UDMR. Restul partidelor nu au votat pentru susținerea legii, însă nu au oferit explicații publice sau declarații oficiale privind motivele respingerii acestui proiect de lege.
Rezistența la această schimbare legislativă este reflectată și în opiniile cetățenilor, conform unui sondaj realizat de DCNews. La întrebarea dacă adolescenții de peste 16 ani ar trebui să meargă singuri la psiholog, fără acordul părinților, majoritatea respondenților, respectiv 58%, a răspuns negativ. Doar 42% dintre cei interogați au susținut această posibilitate, indicând o opoziție semnificativă din partea familiilor în ceea ce privește independența minorilor în acest domeniu.
Psihologul Radu Leca explică faptul că există o presetare la nivelul poporului român și al decidenților politici, care respinge orice formă de independență înainte de vârsta de 18 ani. Conform specialistului, societatea tinde să ignore elementele care ar putea îmbunătăți structura socială din cauza unor modele de gândire moștenite istoric. Această abordare împiedică acceptarea unor idei noi care ies din sfera normalității consacrate de tradiție și de legislația actuală.
Radu Leca subliniază că scepticismul a fost alimentat și de informațiile circulante pe platforma TikTok, unde s-a creat o percepție greșită legată de conceptul de diversitate. Există o teamă în rândul românilor că minorii ar putea fi supuși unor idei sau unui control care nu aparține familiei, asociind consilierea cu noțiuni precum homofobia. Această confuzie digitală a contribuit direct la respingerea proiectului, deoarece s-a promovat ideea unei inserții forțate într-un anumit univers social.
Pentru ca un astfel de proiect să fie implementat cu succes, psihologul consideră că trebuie să existe direcții foarte bine definite și limite clare. Acestea ar trebui să vizeze situații precum violența psihologică, dominarea părinților sau abuzurile fizice și psihologice la care un adolescent poate fi supus. De asemenea, ajutorul ar trebui să fie accesibil în cazuri de bullying, bullying online sau în momente de pierdere a unei persoane dragi, fără a lăsa loc de interpretări.
Contextul social în care se încadrează aceste discuții este marcat de date îngrijorătoare privind violența asupra minorilor. Conform datelor furnizate de Salvați Copiii, 46% dintre copiii din România afirmă că sunt bătuți în familie, iar 28% dintre părinți recunosc acest fapt. În plus, 90% dintre profesori și consilieri școlari consideră că elevii cu care lucrează sunt victime ale bullying-ului, ceea ce evidențiază nevoia de suport psihologic.
