Guvernul condus de Siegfried Mureșan a fost respins de Parlament miercuri, 30 septembrie, după ce a obținut doar 182 de voturi în favoare. Această cifră este insuficientă pentru a atinge pragul de 233 de voturi necesar pentru învestire, marcând astfel al treilea eșec de desemnare a unui premier de către președintele Nicușor Dan. Procesul de vot a implicat 197 de parlamentari, dintre care 15 au votat împotriva propunerii lui Siegfried Mureșan.
Susținerea pentru Siegfried Mureșan a venit din partea formațiunilor PNL, USR și UDMR, însă aceste partide nu au reușit să asigure singure o majoritate absolută în Parlament. Cursa acestui premier pentru Palatul Victoria a început pe 26 iunie, după ce partidele menționate au stabilit susținerea sa. Desemnarea oficială a avut loc pe 17 septembrie, după săptămâni de negocieri intense și consultări realizate de președintele Nicușor Dan, care a precizat că Mureșan era persoana cu cele mai multe susțineri.
Înainte de acest eveniment, Adrian Veștea a reprezentat al doilea eșec din această serie, fiind desemnat premier dar căzând tot în fața votului Parlamentului. Adrian Veștea, care era președinte CJ Brașov și membru PNL, a obținut 189 de voturi la votul din 22 iunie, fiind respins de parlamentari. Această tentativă a fost marcată de controverse interne în PNL, premierul demis Ilie Bolojan numind desemnarea sa un „act ostil” și o încercare de rupere a partidului.
Primul candidat din această serie de eșecuri a fost Eugen Tomac, care a ales să își retragă mandatul de premier desemnat pe 14 iunie. Eugen Tomac, consilier al lui Nicușor Dan, a realizat rapid că nu va putea aduna cele 234 de voturi necesare pentru învestire și s-a retras înainte de a prezenta echipa de miniștri. Inițial, ideea unui guvern de tehnocrați a fost primită cu deschidere de aproape toate partidele, însă pozițiile s-au schimbat în timpul negocierilor.
Din punct de vedere al poziționării politice, PSD a criticat lipsa de consultări privind structura Guvernului, în timp ce PNL a refuzat un premier care nu provenea din rândul lor. AUR s-a poziționat încă de la început împotriva guvernului, solicitând alegeri anticipate. În contextul acestor tensiuni, procesul de formare a unei majorități a fost îngreunat de lipsa unui consens clar între partidele parlamentare, ceea ce a dus la blocajul instituțional de la Palatul Victoria.
Această criză politică, care durează de 149 de zile, a început după căderea guvernului Bolojan. Instabilitatea de la nivelul executivului a fost precedată de o perioadă de negocieri dificile între partidele de la guvernare și opoziție, fără ca nicio propunere de premier să reușească să obțină sprijinul necesar pentru a forma o majoritate parlamentară stabilă.
