Călin Georgescu a fost întâmpinat duminică dimineața în Piața 100 din Oradea de câteva sute de persoane care au participat la un eveniment de tip turneu. Această mișcare a implicat o organizare logistică ce a început chiar de la ora 3:30 dimineața, în parcarea unui centru comercial din Timișoara, unde grupurile de oameni se pregăteau să prindă autocarul pentru a ajunge în Bihor.
Mobilizarea a fost anunțată prin intermediul unei platforme de comunicare, Telegram, unde prețul pentru transport a fost stabilit la maximum 70 de lei de persoană. Această sumă putea fi redusă în funcție de numărul de participanți, funcționând pe un sistem de reduceri de volum. Organizarea a fost gestionată de vicepreședinta filialei AUR Timiș, care deține și funcția de consilieră a unui senator din cadrul aceleiași formațiuni politice.
În cadrul unei discuții, organizatoarea a oferit declarații contradictorii, afirmând că apelul a fost adresat atât membrilor de partid, cât și simplilor cetățeni. Totodată, aceasta a precizat că mesajul de mobilizare a fost unul intern, destinat echipei sale. În acest context, evenimentul a fost descris nu ca o campanie electorală, ci pur și simplu ca un transport de persoane, deși a implicat o structură de organizare clară.
Călin Georgescu a explicat faptul că nu se află într-o campanie electorală, ci într-o „lucrare”, susținând că nu a cerut puterea, ci doar reamintește faptul că este a poporului. Această abordare juridică permite evitarea reglementărilor privind campaniile electorale, deoarece „lucrarea” nu are perioadă de campanie, nu are plafon de cheltuieli și nu necesită raportări către AEP. Astfel, evenimentele de tip turneu pot fi organizate fără a fi considerate campanie electorală oficială.
Deși s-a susținut că nu au fost folosite bani din subvenția de la stat, detaliile privind organizarea rămân sub semnul întrebării. Grupul de Telegram utilizat pentru mobilizare a fost deschis în decembrie 2024 de o persoană stabilită în Austria. În timp ce unii consideră evenimentul o formă de devotament real, alți observă că structura de organizare este una de partid, utilizând termeni precum „lucrare” pentru a evita supravegherea instituțiilor electorale.
În România, campaniile electorale sunt reglementate strict de lege, însă formele de mobilizare care nu sunt oficializate ca campanie pot evita anumite obligații de raportare. Această situație apare adesea în politică, când liderii își mențin prezența publică fără a intra oficial în statutul de candidat, evitând astfel limitele de cheltuieli impuse de legislația electorală în vigoare.
