Sociologul și politologul Sebastian Lăzăroiu a oferit detalii despre dinamica politică a lui Nicușor Dan, explicând de ce acesta evită o eventuală alianță între PNL și USR. Analiza sa indică faptul că președintele capitalei nu consideră avantajoasă o colaborare cu aceste partide, deoarece o astfel de mișare l-ar propulsa pe Bolojan în poziția de premier. Sebastian Lăzăroiu susține că o astfel de situație ar crea presiune asupra lui Bolojan pentru candidatul la prezidențială în 2030.
Conform analizei lui Sebastian Lăzăroiu, Nicușor Dan a înțeles că puterea reală în stat se află în mâinile PSD. Sociologul afirmă că, deși Nicușor Dan a câștigat ca candidat independent, fiind considerat „răul cel mai mic”, acesta nu deținea nicio putere reală la început. Prin observație, președintele a identificat controlul PSD asupra instituțiilor cheie, precum serviciile sau Curtea Constituțională, factori care definesc puterea de stat.
Sebastian Lăzăroiu subliniază că, în prezent, Nicușor Dan nu dispune de o autonomie reală și trebuie să ceară voie de la PSD pentru orice acțiune. Politologul menționează că procesul de numire a procurorilor și a șefilor de la Parchete a demonstrat existența unei înțelegeri între Nicușor Dan și PSD. Această dependență sugerează că președintele a ales să colaboreze cu partidul care deține controlul instituțional, în loc să caute parteneri care nu au majoritate.
În ceea ce privește alternativele de alianță, Sebastian Lăzăroiu a observat că PNL, USR și chiar UDMR nu posedă o majoritate în Parlament. El a menționat că o opțiune de reformă ar fi putut fi o alianță formată din PNL, USR și AUR, deoarece electoratele acestor partide împărtășesc dorința de schimbare. Sociologul a susținut că, imediat după alegeri, nu ar fi fost prea târziu pentru ca aceste forțe să se unească.
Din punct de vedere al structurii politice, absența unei majorități parlamentare stabile forțează actorii politici să caute compromisuri pentru a putea guverna. În România, echilibrul de putere este determinat de controlul asupra instituțiilor de stat și de capacitatea de a asigura numiri în organele de justiție. Această realitate transformă adesea deciziile politice în negocieri directe între lideri și partidele care controlează mecanismele de stat.
Sebastian Lăzăroiu a remarcat că, deși poate părea ciudat pentru mulți, o alianță între PNL, USR și AUR ar fi fost o variantă corectă pentru reformă. El explică faptul că, dincolo de divergențele ideologice majore, votanții AUR și cei din PNL sau USR sunt deranjați de aceleași probleme. Această similitudine între electorale ar fi putut facilita o colaborare pentru o schimbare structurală în țară.
