Tribunalul București a dispus neprelungirea măsurii arestării preventive pentru Călin Georgescu, argumentând că riscul ca acesta să afecteze ordinea publică nu mai este actual. În motivarea instanței, judecătorul de drepturi și libertăți a subliniat că, deși există probe care susțin suspiciunea rezonabilă privind săvârșirea infracțiunilor de care este acuzat, privarea de libertate nu mai este necesară. Decizia vine după ce magistratul a analizat dacă menținerea arestării este justificată pentru protejarea valorilor sociale în contextul actual al anchetei.
Instanța a precizat că, în urma analizării probelor administrate, nu au reieșit elemente care să permită formarea convingției că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Deși faptele reținute sunt grave, judecătorul a considerat că natura acestora și modalitatea de săvârșire nu mai justifică privarea de libertate. Faptele nu sunt considerate apte să cauzeze o tulburare a relațiilor sociale în cadrul comunității, chiar dacă impactul social negativ rămâne unul existent.
În documentul analizat, se menționează că inculpații sunt acuzați de constituire de grup infracțional organizat și de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în perioada septembrie 2021 – ianuarie 2022. Totuși, magistratul a observat că, de la începutul urmăririi penale, aceștia s-au aflat în libertate sau sub control judiciar dispus în altă cauză. În plus, nu au fost găsite indicii care să sugereze că activitatea infracțională ce li se impută ar fi continuat după luna ianuarie 2022.
Un alt argument adus de judecător în favoarea deciziei este faptul că inculpații nu s-au sustras urmăririi penale și nu au încercat să influențeze probațiunea. Magistratul a subliniat că nu există date care să indice demersuri de acest fel din partea acestora. Prin urmare, riscul ca lăsarea în libertate să impieteze grav ancheta nu poate fi susținut ca fiind evident, deoarece lipsesc datele concrete care să demonstreze o tentativă de a sabota cercetările în desfășurare.
Magistratul a menționat că, deși probele există și servesc la identificarea persoanei și a împrejurărilor necesare pentru soluționarea cauzei, protejarea ordinii publice nu mai impune arestarea. Judecătorul a evaluat că, prin prisma modalității de săvârșire, infracțiunile presupuse nu fac parte din categoria celor care creează în comunitate un sentiment de neliniște sau insecuritate. Această evaluare a fost esențială pentru determinarea necesității măsurii de arestare preventivă în această etapă a procesului penal.
În sistemul juridic român, arestarea preventivă este o măsură de siguranță extremă, aplicată doar atunci când există riscul de sustragere, de distrugere a probelor sau de perturbare a ordinii publice. Instanțele trebuie să echilibreze dreptul la libertate al inculpatului cu necesitatea de a asigura desfășurarea corectă a procesului penal, evaluând constant dacă pericolul pentru societate este actual sau dacă acesta a încetat să mai fie justificat prin probele disponibile.
