România se poate confrunta cu o situație instituțională fără precedent, caracterizată prin dizolvarea Parlamentului, suspendarea președintelui și demiterea Guvernului. Acest cumul de evenimente, care nu este reglementat explicit în textul constituțional, ar putea declanșa dispute juridice majore. În acest context, Nicușor Dan deține puterea de a dizolva Parlamentul, în timp ce Legislativul se află deja în procedura pentru alegeri anticipate, iar AUR menține demersul pentru suspendarea președintelui.
Condițiile pentru dizolvarea Parlamentului sunt deja îndeplinite conform prevederilor legale. După ce Cabinetele Veștea și Mureșan au fost respinse și au trecut 60 de zile de la prima solicitare de învestitură, articolul 89 din Constituție îi oferă președintelui posibilitatea de a dizolva Parlamentul. Nicușor Dan a optat, până în acest moment, pentru o nouă desemnare de premier, pe Luca Niculescu, însă autoritatea de a dispune dizolvarea rămâne activă după consultarea șefilor de camere și a liderilor de grupuri parlamentare.
În paralel, AUR susține procesul de suspendare a președintelui Nicușor Dan. Conform articolului 95 din Constituție, această propunere trebuie inițiată de cel puțin o treime dintre deputați și senatori, urmând ca suspendarea să fie aprobată de majoritatea parlamentară după consultarea CCR. Dacă procedura este finalizată, referendumul pentru demitere trebuie organizat în termen de maximum 30 de zile. Apare însă o zonă gri privind momentul emiterii decretului de dizolvare față de votul de suspendare.
Deși Parlamentul este dizolvat, mandatul Camerelor se prelungește până la întrunirea noului Parlament, conform articolului 63 alin. (4) din Constituție. Acest lucru ar putea permite unui Parlament dizolvat, dar încă în funcție, să voteze suspendarea președintelui, deoarece aceasta nu este considerată o lege organică. Dacă Nicușor Dan ar fi suspendat, interimatul ar fi asigurat de președintele Senatului sau de cel al Camerei Deputaților, care ar putea desemna un candidat pentru funcția de prim-ministru.
Guvernul demis ar rămâne cu atribuții limitate, fiind interzis să emită ordonanțe sau să inițieze proiecte de lege, conform Codului administrativ. Totuși, statul nu ar rămâne fără fonduri, deoarece se va aplica bugetul anului precedent până la adoptarea celui nou. Finanțarea alegerilor ar putea fi asigurată prin Fondul de rezervă bugetară. Totuși, intervalul pentru organizarea scrutinului devine extrem de îngust din cauza lipsei unei proceduri speciale pentru alegerile parlamentare anticipate.
Instanța de control constituțional, CCR, joacă un rol decisiv în stabilirea limitelor de putere în astfel de crize. În prezent, Curtea este implicată în decizii importante, precum arbitrarea conflictului dintre Guvern și ÎCCJ privind restanțele salariale ale magistraților sau disputa dintre Sorin Grindeanu și guvernul Bolojan privind Programul SAFE. Aceste procese subliniază importanța interpretărilor CCR în gestionarea limitelor de atribuții ale instituțiilor statului.
