Guvernul Niculescu a fost investit oficial pe 20 octombrie 2026, obținând 280 de voturi pentru și 58 de voturi împotrivă. Această decizie marchează finalul unei crize politice de aproximativ șase luni, care a început în luna mai 2026. În componența cabinetului, PSD deține cel puțin 11 dintre cele 17 ministere, inclusiv departamentele de Interne, Justiție, Apărare și Sănătate, în timp ce restul ministerelor sunt conduse de tehnocrați.
Analiza predicțiilor formulate înainte de vot relevă un amestec de confirmări și infirmări ale teoriei corpului politic. Predicția privind AUR a fost confirmată, deoarece parlamentarii partidului au ales să fie absenți în momentul votului, evitând astfel un vot de respingere. Totuși, predicția nr. 2 a fost considerată infirmată, deoarece, deși premierul nu este membru PSD, partidul deține majoritatea ministerelor, ceea ce înseamnă că niciun alt partid nu poartă singur costul guvernării alături de PSD.
O altă predicție, legată de combinațiile de partide, a fost de asemenea infirmată. Deși formula unui guvern fără miniștri PNL sau USR era considerată nevotabilă în analiza prealabilă, aceasta a obținut învestitura prin votul din afară al PNL. Această situație a demonstrat că o combinație considerată imposibilă sub regulile stabilite a reușit să funcționeze în realitatea politică, schimbând dinamica de putere de la momentul deciziei.
Contextul alegerilor anticipate a jucat un rol crucial în modul în care partidele au evaluat riscurile. Deși președintele nu a emis o declarație publică de dizolvare a Parlamentului, amenințarea a acționat de facto prin schimbarea poziției sale față de soluția alegerilor. PSD a intrat la guvernare în momentul în care costul refuzului a devenit mai mare decât costul guvernării, fiind influențat de perspectiva unei dizolvări a Parlamentului.
Din perspectivă teoretică, comportamentul PSD confirmă mecanismul în care partidele acceptă responsabilitatea guvernării atunci când constrângerile politice devin prea mari. Deși criteriile de evaluare a credibilității amenințării președiale au trebuit corectate, logica rămâne valabilă. PSD a acceptat să guverneze într-un context de încetinire economică, ceea ce ar putea marca începutul unei faze în care partidele nu se mai pot sustrage de la costurile politice ale conducerii statului.
Evoluția politică de la finalul anului 2026 se înscrie într-un cadru de instabilitate care a durat de la 5 mai până la 20 octombrie. Această perioadă de guvernare interimară a testat reziliența instituțiilor și capacitatea actorilor politici de a ajunge la compromisuri. Situația actuală pune sub semnul întrebării dacă reformele fiscale vor fi menute în condiții de recesiune sau dacă vor apărea politici prociclice.
